МЕЖДУНАРОДНОЕ ХУДОЖЕСТВЕННО-ПУБЛИСТИЧЕСКОЕ ИЗДАНИЕ
онлайн-дайджест • культура в мире
«СОЛНЕЧНАЯ ПОЛЯНА» открыта поэтам и прозаикам, эссеистам и драматургам,
сценаристам и публицистам, литературным критикам,
Мастерам и только пробующим перо.
Пишите нам на всех языках.
Журнал: «СОЛНЕЧНАЯ ПОЛЯНА» 2012, № 4
Сентябрь
Galina Furdui
Data si locul nasterii: 21 iunie 1946, in satul Varancau, jud. Soroca. A absolvit Facultatea de Filologie a Universitatii de Stat din Chisinau, 1969.
Activitate: Redactor la Compania de Stat Teleradio-Moldova. Membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova.
Aparitii: „Omul catre om”, versuri, ed. Literatura Artistica, 1987;
„O umbra cantand”, ed. Hyperion, 1991;
„Crucifix”, ed. Hyperion, 1993;
„Ne cauta o veste”, ed. EUS, 1995;
„Plus o floare”, ed. Ruxanda, 1997;
„Ieri plus maine”, ed. Cartea Moldovei, 1999;
„Intoarcerea in Marele Volum”, ed. Gnosis,Bucuresti, 1999;
„Vorbeste semnul”, ed. Ruxanda, 2000;
„In cercuri de apel”, ed. Ruxanda, 2000;
„Contactul cu lumina”, ed. Ruxanda, 2001;
„Aud preludiul”, Augusta, Timisoara, 2001;
„Ce faci, inima?”, Centrul editorial Presa, 2001;
„Monolog pentru Maica Maria”, 2002;
„Margeluse calde”, pentru copii, F.E.P. Tipografia Centrala, 2001;
„Spre Tarmul al saptelea”, ed. Macarie, Targoviste, 2003;
„Albzburator”, ed. Pontos, 2004;
„Nihil sine Deo”, ed. Cartea Moldovei, 2005;
„Tangente policrome”, Ch., 2009;
"100 de rondeluri", Alba Iulia, 2010;
"Intre umbre si stele", Ch., 2010.
Premii: Detinatoare a mai multor premii: Festivalul anual „Crizantema de argint”;
Salonul de carte pentru copii, 1999, 2001;
Premiul Uniunii Scriitorilor pe anul 1999.
Contacte:
2072 Chisinau, str. Valea Crucii 8, ap. 316;
tel. 51 16 38
Фото, Биография с сайта www.uniuneascriitorilor.md»
Dar unde e Sfarsitul
* * *
Dar unde e Sfarsitul?¬
... Tac fortele-i strajere.
Si... ce-o fi Inceputul,
De unde ia vedere?
Cunosc, o da, Cuvantul
Ce sufera-n tacere,
Dar spune-mi ce-i Sfarsitul
Cand nasc in el mistere.
Se zbate-n mreje vantul
Si sfarma-n calea-i sfere,
Omul isi smulge gandul
Din capat de artere
Aici... strajer, Sfarsitul
Cuvanta inviere...
Arde frunza
* * *
Arde frunza, arde-n sine –
Cine-i s-o opreasca, cine?
Cade galben, cade luna,
Se arunca-n scrum, nebuna...
Si furtuna, si furtuna
Se topeste-n jar de struna –
Arde-o frunza, arde-n sine,
S-o opreasca n-are cine.
Tuna peste soarte, tuna,
Fulgere-si rotesc cununa,
Ceru-ntreg da sa se-ncline
Catre-un punct – sa i se-nchine –
Arde-o frunza..
Planez intre umbra si stele
* * *
Planez intre umbra si stele,
Vad albe, plutinde inele,
Si mi se arata, departe,
O carte deschisa, o carte.
Din file o raza se-mparte
Spre-aproape si-atat de departe,
Planeaza-ntre umbra si stele
Prin albe, plutinde valcele...
Simt: mi se desprinde de soarte
O negura. Parte cu parte.
Albastre, cantand, turturele
Ma-nalta pe-aripa de vele,
In urma – scad umbra si stele
Vine
* * *
Vine-o zi cand glasul de viori
Tace-adanc. Si trec spre zari cocori...
Amarata-asa de ce as sta?
Sunt cocorii si nu viata mea.
Stropii reci cum cad incet din nor,
Parca zic: e totul trecator...
Si se zbate glasul in viori,
Creste-adanc, se duc spre zari cocori...
O romanta-ngana-ncetisor
Basmul vechi cu anii calatori.
De ce trista-s? Melodia acea
Nu vorbeste, nu, de viata mea
Doar... ca-aud cum glasul de viori
Tace, leganand drum de cocori...
Atat de simplu drumul catre Tatal
* * *
Atat de simplu drumul catre Tatal,
Atata libertate-n cautarea lui –
Privesc in jur si-mi zic: dar uite-l, iata-l
In piatra, - n iarba, - n glasul omului.
Urca-o furnica inspre-o frunza nalta –
O-asteapta Cineva in varful pomului...
Atat de simplu drumul catre Tatal,
Atat libertate-n cautarea lui!
Imi alung greul – printre timpuri zbata-l
Furtunile in para focului.
Eu cant. Si-mi se topeste leatul
Carare inchegand spre unde umbra nu-i -
... Atat de simplu Drumul catre Tatal
La un geam argintiu
* * *
La un geam argintiu, la un geam – o amintire
In al noptii pustiu arzator cheama cu dor.
Dinspre-un geam argintiu doua vieti si o iubire
Au pornit pe un drum, pe un drum ratacitor.
Toamne vin si iar trec, timpu-i a fulguire,
Bate stropul din nor, frige-un vant necrutator.
La un geam fumuriu, la un geam – o amintire
In al noptii pustiu arzator asteapta cu dor.
Ora suna-a tarziu, dar in zori, pe calea firii
Auzi-vom un glas pe un val de-armonii plutitor –
Amintirea din geam e chiar tanara noastra iubire –
Tine focul in vatra. Poarta deschisa-i usor...
La un geam, printre ani, la un geam – o amintire
Se
* * *
Se-opreste pasarea pe mlada
Sa-asculte talcul vorbei lor
Si frunza uita ca sa cada,
Vioara canta-ncetisor...
Parintii mei cu fruntea-nalta
Sub stropul aspru-al ploilor
Opresc luminile pe mlada
Cu talcul vorbei lor de dor.
Pe-un fir de gand anii se-nnoada
In panza amintirilor –
Nepotii firul il deznoada
Creand un drum al firii lor
Si creste-o pasare pe mlada,
Si canta-un val al vremilor
Zic
* * *
Zic: nimeni, nimic nu sta-n calea ta
Decat insuti tu. Nelinistea-ti grea.
Sunt toate in lume doar trepte. Doar trepte –
Grele, usoare, dusmane, adepte...
Stau multi in jur, stau sa nu te accepte,
Motive invoca – sucite, precepte,
Dar nimeni, nimic nu-i sa stea-n calea ta
Decat insuti tu. Greseala cea grea
De-a vrea sa-ndrepti lumea, poete, de-a vrea
O, umbra s-o arzi – care doare –o, da...
Greseala, am zis? A crede in stea
Eroare-i? Dar, lume, ma lasa asa –
Nimic nu mai poate sa stea-n calea mea.
Chiar daca
* * *
Chiar daca-i sa doara, sa doara,
Chiar daca ne arde cu para,
Zvacnind din ascunse izvoare –
E lacrima clipa cea rara.
La ora de insingurare
Si-n ziua cea de sarbatoare,
Chiar daca-i sa doara, sa doara,
Chiar daca ne arde cu para,
De sare, de sare amara
Ce-apasa cu-a sortii povara,
De mugur si iarasi de ceara –
Ni-i lacrima clipa cea rara
Chiar daca ne arde cu para
Pentru
* * *
Pentru-acest „azi” prin vesnicul „mai ieri”
Radeau in ochii nostri primaveri.
Era ca visul inflorea la geam
Cu glas de stele. Si-mi parea ca am,
Am totul pentru rodul meu pe-un ram –
Al saptelea, prin Troia lui Priam.
Pentru-acest azi in vesnicul „mai ieri”
Topitu-s-au urcusuri si caderi...
Vad, vin faclii. Sunt sacrii faclieri
Sa ne conduca dincol” de-ncaperi
Stranse-n lacati de triste-ntarzieri.
O fi ca-i Drumul, cel de-ntemeieri
Din maine-n azi prin vesnicul „mai ieri”
Tu
* * *
Tu, clipa instelata,
Nu stiu ce ai sa-mi spui,
Dar zi-mi despre o soarta,
De viata omului.
De-un drum care isi poarta
Spre cantec versul lui
La ora cea-nstelata
Ce-o spui si n-o mai spui,
Cand frige si-i sa bata
Nisipul vantului
Si gandu-i sa se zbata
Pe ramul Astrului,
Tu, clipa-nrourata,
Stiu: ai ceva sa-mi spui...
___________
